sábado, 27 de septiembre de 2008

Codex Sinaiticus va fi disponibil on-line în 2010



Biblioteca Britanică, Mănăstirea «Sf. Ecaterina» de pe muntele Sinai, Biblioteca Naţională Rusă din Sankt Petersburg, Biblioteca universitară din Leipzig şi alte instituţii lucrează la proiectul de editare on-line a unuia dintre cele mai vechi manuscrise cunoscute ale Noului Testament, «Codex Sinaiticus» (sec. IV). Proiectul se va finaliza în anul 2010, când textul integral va putea fi consultat on-line în mod gratuit.Originalul este scris cu litere unciale greceşti pe pergament din piele de viţel şi conţine : părţi din Septuaginta, scrierile Noului Testament şi două texte ale Părinţilor Bisericii : «Epistola către Barnaba» şi «Păstorul lui Herma». Manuscrisul descoperit la Mănăstirea «Sf. Ecaterina» din Sinai este unul dintre cele 50 de copii ale Sf. Scripturi trimise de Eusebiu de Cezareea Sf. Împărat Constantin cel Mare. Alături de «Codex Vaticanus» şi «Codex Alexandrinus», «Codex Sinaiticus» face parte din patrimoniul celor mai vechi texte sacre ale creştinătăţii.

viernes, 26 de septiembre de 2008

Seminarul internaţional «Viitorul Educaţiei teologice ecumenice în estul şi centrul Europei»



Seminarul internaţional «Viitorul Educaţiei teologice ecumenice în estul şi centrul Europei»

La Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus se desfăşoară Seminarul internaţional pentru tinerii lectori şi profesori de teologie cu tema «Viitorul Educaţiei teologice ecumenice în estul şi centrul Europei». Manifestarea, care are loc în perioada 24-28 septembrie, reuneşte delegaţi ai Conferinţei Europene a Bisericilor şi ai Consiliului Mondial al Bisericilor.Biserica Ortodoxă Română a devenit membră a Consiliului Mondial al Bisericilor cu prilejul celei de-a treia Adunări Generale a acestui for de la New Delhi, în 1961. De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă Română a participat intens la activitatea acestui forum ecumenic mondial, fiind permanent prezentă în Comitetul Central şi în Comitetul Executiv.Sursa: TRINITAS TV

lunes, 22 de septiembre de 2008

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie, oficiată la Mănăstirea Cernica



Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie, oficiată la Mănăstirea Cernica

În cuvântul de învăţătură ţinut ieri, 21 septembrie 2008, la sfârşitul Sfintei Liturghii, oficiată în biserica Mănăstirii Cernica, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a evidenţiat rolul Sfintei Cruci în viaţa omului şi necesitatea ca fiecare dintre noi să ne asumăm Crucea. Evanghelia pe care am auzit-o ieri citindu-se în timpul Sfintei Liturghii este identică cu cea care se citeşte în Duminica Sfintei Cruci din Postul Sfintelor Paşti. Preafericitul Părinte Patriarh a precizat că acest lucru „se explică prin faptul că Biserica doreşte ca noi să înţelegem mai profund, mai cuprinzător semnificaţia Sfintei Cruci, din punct de vedere duhovnicesc. Cinstirea Sfintei Cruci se face la sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci de pe 14 septembrie, dar care este întărită prin alte două sărbători: duminica dinainte şi cea de după Înălţarea Sfintei Cruci. La aceste trei sărbători legate de Sfânta Cruce, se adaugă Duminica Sfintei Cruci din mijlocul Postului Sfintelor Paşti“.„Evanghelia de astăzi (ieri, n.r.) ne arată în primul rând care este lumina înţelesului celui mai adânc al Sfintei Cruci, ca lumină a vieţii noastre creştine. Mântuitorul Iisus Hristos ne zice care sunt condiţiile credinţei în El şi ale comuniunii sau legăturii vii cu El. În Evanghelie mai întâi se spune: «Oricine voieşte să vină după Mine», fiind vorba de libertatea de a-I urma sau de a nu-I urma lui Hristos. Mântuitorul se adresează oamenilor fără să îi forţeze, fără să îi oblige să vină după El şi spune: «Cel ce voieşte să vină după Mine, trebuie să se lepede de sine, să îşi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie»“, a adăugat Preafericirea sa.„Lepădarea de sine într-o formă concentrată este lepădarea de mândrie şi de lăcomie. Luarea Crucii înseamnă asumarea greutăţilor vieţii, a neputinţelor, lipsurilor din viaţa noastră şi a ostenelilor pe care le săvârşim pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Iar urmarea lui Hristos înseamnă ascultarea cuvântului Lui, împlinirea în viaţă, în practică a poruncilor Lui şi împărtăşirea cu El prin Sfintele Taine“, a mai spus Părintele Patriarh.Cine poartă Crucea în unire, în comuniune cu Hristos, prin credinţă, prin fapte bune şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, gustă încă din lumea aceasta bucuria împărăţiei cerurilor, pregustă de aici ceva din slava Învierii lui Hristos. „Bucuria Învierii este ascunsă în Cruce, iar Crucea ne arată slava Învierii, când Hristos Cel răstignit ni se arată nouă ca fiind şi Hristos Cel înviat“, a menţionat Preafericitul Părinte Patriarh.Drumul Crucii este drumul Învierii, şi suferinţa prin care trecem noi, cerând ajutorul lui Dumnezeu, este ca să putem birui ispitele, lipsurile, nepuţinţele, ostenelile. Aceasta este calea adevărată spre bucurie. „Noi nu cinstim Crucea fără Înviere şi nu le despărţim una de alta. De aceea cântăm: «Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim». Biserica nu propovăduieşte suferinţa, ci arată că, în lumea aceasta marcată de păcat, nu putem ajunge la bucurie fără să ne asumăm suferinţa cu gândul la Dumnezeu. Cine nu vede la capătul drumului Crucii lumina Învierii cade în deznădejde. Cine suferă fără speranţă, cine suferă fără credinţă, fără să se roage lui Hristos, Care a zis: «Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi», acela poate cădea în deznădejde. Mulţi oameni, pentru că n-au avut credinţă tare, speranţă şi nici rugăcine puternică, când n-au mai putut suferi, s-au sinucis, şi-au curmat viaţa pentru că n-au avut suferinţa legată de speranţă şi de nădejde. Deci taina Crucii pentru noi nu este doar taina suferinţei, ci e taina suferinţei cu speranţă, cu nădejde, cu încredere puternică în ajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciune fierbinte, pentru ca El să ne ajute să trecem prin necazuri şi să vedem la capătul suferinţei bucuria Învierii, bucuria birunţei, bucuria realizării noastre în calitate de creştini iubitori de Hristos“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh.La sfârşitul cuvântului de învăţătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit şi înfiinţarea, în viitorul apropiat, a Centrului social-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“, care va funcţiona în clădirile fostului Seminar Teologic de la Mănăstirea Cernica. Iar în data de 3 decembrie a.c., de ziua pomenirii Sfântului Cuviosului Gheorghe, stareţ al Mănăstirii Cernica, se va sfinţi paraclisul din casa Sfântului Ierarh Calinic. Tot în aceeaşi zi va fi şi sinaxa tuturor stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Cernica. ( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 220/ 22 septembrie 2008)

jueves, 18 de septiembre de 2008

+Metropolitan of Hong Kong's plea for Chinese Orthodox freedom


By Ecumenical News International
17 Mar 2008
The new Orthodox metropolitan of Hong Kong and Southeast Asia says his priorities include dealing with the Chinese government to bring about the recognition of Orthodox Christians in mainland China - writes Francis Wong.
"There are many Orthodox in the port cities in South China. Greeks are working on the ships and they want a place of worship," Metropolitan Nektarios told Ecumenical News International on 29 February, the day before his enthronement. "The pastoral activities are first for the [Orthodox] Greeks, then for the Chinese. There are only a few Orthodox Chinese there."
At present, the Chinese government recognises only Daoism, Buddhism, Islam, Catholicism and Protestantism as "official" religions, even though other religious group operate in China.
The new metropolitan, or archbishop, also said that promoting Christian unity was a priority. "I want to work together, very closely and with more collaboration, with some other Christian churches here," he said. "We must be together."
To accommodate more participants, Nektarios' enthronement took place in a Roman Catholic chapel next to the Orthodox church in Hong Kong and it was attended by local Catholic, Anglican, Lutheran and Methodist leaders.
In his interview, the metropolitan said a major challenge now facing Orthodox Christians is to break down the national barriers between them.
"There is a big mistake for Orthodox to claim themselves as Greek Orthodox, or Russian Orthodox. We are the same Orthodox," Nektarios told ENI. "I come here not to change a Chinese to a Greek, or to a Russian, but to let the Chinese know about Christ."
Metropolitan Nektarios was born in 1969 in Greece. He received his training at the theological school of the University of Athens, and he was ordained a priest in 1995.The 40-year-old metropolitan, the youngest prelate of his rank in his church, said he planned to eventually divide his jurisdiction into two. At present, his jurisdiction extends from India eastwards, including all of East Asia except Korea and Japan.
One part would remain based in Hong Kong, to cover Hong Kong, mainland China, Taiwan and the Philippines. The other one would be headquartered in Singapore to look after India, Indonesia and Pakistan.
[With acknowledgements to ENI. Ecumenical News International is jointly sponsored by the World Council of Churches, the Lutheran World Federation, the World Alliance of Reformed Churches, and the Conference of European Churches.]
del.icio.us Digg it Tailrank Reddit Newsvine Now Public

"Ha tocado mis labios, y va a borrar mis culpas y a limpiar mis pecados"

martes, 16 de septiembre de 2008

El Ícono de Kursk en la Tumba de San Ireneo de Lyon




EL 31 de Agosto pasado el Obispo Miguel de Ginebra (ROCOR), en compaña de los representantes de las Iglesias Locales presentes en Lyon, Francia,celebró la Divina Liturgia en la la antiquísima cripta de la Iglesia donde reposan las reliquias del Padre de la Iglesia San Ireneo, Obispo de Lyon.Concelebraron con Vladika los archiprestes Michel de Castelbajac y Emilian Pocinoc, el padre Quentin de Castelbajac (ROCOR), el archipreste André Fortounatto y los sacerdotes Antoine Callot (Patriarcado de Constantinopla) ,Catalin Cordos (Patriarcado de Rumania), Maxime Jourdant (Patriarcado de Serbia) y Petre Siméonov (Patriarcado de Bulgaria), y los diáconos Richard Vaux (Patriarcado de Constantinopla) y Mihnea Pop (Patriarcado de Rumania) .

Roberto León Ramírez Fotos: http://www.diocesedegeneve.net/

lunes, 15 de septiembre de 2008

Proiect social destinat persoanelor cu dizabilităţi, desfăşurat de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei



Proiect social destinat persoanelor cu dizabilităţi, desfăşurat de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei desfăşoară un proiect social destinat persoanelor cu dizabilităţi. Intitulat ,,România - Băieţi în picioare”, programul se derulează în colaborare cu Asociaţia Universitară pentru Cooperare Internaţională din Roma. Benficiarii acestui proiect sunt persoane cu dizabilităţi, cu vârste între 20 şi 40 de ani, care au nevoie de proteze şi provin din categorii sociale defavorizate.Persoanele asistate în cadrul proiectului , „România-Băieţi în picioare”, beneficiază nu doar de asistenă medicală ci şi de consiliere psihologică şi îndrumare duhovnicească.Până în prezent, în cadrul acestui program au fost asistaţi 16 tineri cu dizabilităţi de naţionalitate română, cărora le-au fost procurate proteze de înaltă calitate funcţională şi estetică.Sursa: TRINITAS TV

"Un gran sol se ha recogido y escondido en una nube espléndida. Una adolescente ha llegado a ser la Madre de Aquél que ha creado al hombre y al mundo"
San Efrén el Sirio.
La canción de cuna de María (Himno 18)

sábado, 13 de septiembre de 2008

La Virgen del Signo




La Virgen del Signo es la virgen orante que con el niño recibe el nombre de virgen del signo. Cristo está representado en un círculo, fuera y delante del vientre de Su madre.Suspendido misteriosamente parece escapar a las reglas de la gravedad de la Tierra. Puesto que es Dios, a quien todo el Universo no puede contener, sin embargo se ha confinado al vientre de la Virgen.
La alusión a las palabras del profeta Isaías no se puede omitir aquí: "Por lo tanto el Señor Dios os dará un signo, la virgen está encinta y dará a luz un hijo que llamará Emmanuel que quiere decir Dios con nosotros" (Is. 7:14)
El rostro del niño es el de un adulto, con una frente ancha que representa su plenitud de sabiduría. Tiene un rollo que contiene las escrituras y bendice con Su mano derecha.
El gesto de las manos con su palma hacia arriba expresa la espera del don que va a recibir, y al mismo tiempo una preparación total para quedar llena del altísimo. Estas manos levantadas son la renuncia a cualquier intervención autónoma en la historia. Crean un receptáculo invisible que sólo Dios puede llenar y del que fluye como de una vasija de una fuente la verdadera agua de vida.
Padre Víctor Villafañe.

viernes, 12 de septiembre de 2008

PARROQUIA DE LA SANTA PROTECCIÓN DE LA MADRE DE DIOS, ELCHE (ALICANTE)

La formación de la Parroquia de la Protección de la Madre de Dios y San Efrén el Sirio , tiene sus comienzos en Enero del 2005 , cuando la comunidad ortodoxa rumana de Elche entra en contacto con el Padre Macario y le pide viaje desde Alicante donde éste reside y atiende una pequeña comunidad , hasta la ciudad de Elche.Ya anteriormente, el P. Macario había administrado el sacramento del bautismo al pequeño Ion (familia Lunca) estableciendo así lazos de amistad con dicha familia.Meses más tarde, se acuerda la celebración de la Divina Liturgia dos domingos al mes , en el centro Loyola de Elche y se comienza a convocar y reunir a los fieles ortodoxos de la zona, especialmente de nacionalidad rumana.Un semestre más tarde y ante la insuficiencia del aforo del local y su inseguridad por estar situado en un entresuelo, entramos en contacto con la Parroquia del Carmen y solicitamos a la diócesis católica autorización para reunirnos temporalmente en la cripta de la citada parroquia , permiso que nos es concedido y nos permite seguir celebrando la Divina Liturgia todos los domingos con regularidad, así como administrar los demás sacramentos.Con el tiempo vuelven a presentarse problemas de capacidad, y aunque durante este tiempo solo hemos recibido atenciones y facilidades por parte de todos los miembros de la parroquia, se gestiona la cesión, temporalmente, de la ermita de San Crispín, una ermita urbana situada en Carrús y por lo tanto muy cercana a nuestra ubicación anterior. Cesión que nos es concedida por lo titulares de la misma y que nos permitirá seguir atendiendo al pueblo ortodoxo de la zona.Esta parroquia está bajo la jurisdicción de Mons. Timoteo (Lauran), Obispo para España y Portugal del Patriarcado de Rumanía, dentro de la Metrópolis de Europa Occidental y Meridional, cuyo Arzobispo Metropolita es Mons. José (Pop), y es atendida por los PP Cristian, párroco de nacionalidad rumana y el hieromonje Macario, éste español.Finalmente, aunque la comunidad está compuesta por miembros mayoritariamente rumanos, nuestro deseo es el de conformar una comunidad abierta a todos los cristianos ortodoxos, sean de la nacionalidad que sean.
Publicado por Hieromonje Macario.

jueves, 11 de septiembre de 2008

Mănăstirea ortodoxă română ”Buna Vestire”




Mănăstirea ortodoxă română ”Buna Vestire” și-a deschis porțile pe 23 martie 2007, chiar de sărbătoarea Bunei Vestiri, și se află în orașul Mirabella Eclano, - localitate la 80 km de Napoli, în provincia Avellino.Această mănăstire a luat naștere la iniţiativa parohiei ortodoxe româneşti ”Sfânta Treime” de la Bari, condusă de preotul Mihai Drigă, şi a stareţului mănăstirii Crasna, din judeţul Prahova, Arhim. Nicodim Dimulescu

Prima Sfântă Liturghie la viitorul sediu al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei





Prima Sfântă Liturghie la viitorul sediu al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Duminică 7 septembrie, a avut loc la Roma prima Sfântă Liturghie în incinta viitorului sediu al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, la care a participat şi Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu.La Liturghia prezidată de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, au mai slujit şi Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Italia, Preasfinţitul Timotei, Episcopul românilor ortodocşi din Spania şi Portugalia, 18 preoţi şi 2 diaconi înconjuraţi de aproximativ 2000 de credincioşi din Roma şi din împrejurimi.DEPARTAMENTUL DE INFORMARE, MASS MEDIA ŞI RELAŢII PUBLICE ALEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A ITALIEI Para ver el resto de fotos, pulsar sobre la imagen.

martes, 9 de septiembre de 2008

SOBRE LA IMPORTANCIA DEL SUFRIMIENTO


UNA TRADUCION DE UN LIBRO ORTODOXO "LOS JOVENES ENTRE EL CIELO Y LA TIERRA", ESCRITOR L. DUMITRU. Sobre el sufrimiento y sobre lo que realmente importa. El que aguanta las tribulaciones va a llegar conocer también alegrías, el que permanece en las cosas difíciles no le van a faltar las cosas agradables. (Evragio Pontico) A primera vista, parecería que la experiencia del sufrimiento toca selectivamente a la gente, entiendo, que nadie esta exonerado del sufrimiento, nadie lleva una vida sin preocupaciones. No todos "gritan" su propio sufrimiento y haríamos cualquier cosa , frente al sufrimiento del prójimo, somos subjetivos y no podemos dimensionar lo que siente el prójimo. El que trata de minimizar el sufrimiento del prójimo, a veces se arriesga a añadir sufrimiento a éste y el que consuela a el que esta sufriendo siempre muestra la bondad del alma. Aunque una buena palabra puede hacer milagros, hay sufrimientos frente a los cuales nos sentimos desarmados e incapaces de decir algo adecuado. Hay sufrimientos que sientes que no los puedes atenuar o consolar de ninguna manera, por ejemplo la perdida de alguien querido (Raquel lloraba por sus hijos, y no quería ser consolada,porque perecieron, Mateo 2, 18).En la mayoría de los casos, anegados por las lágrimas de nuestro propio sufrimiento, no podemos ver el sufrimiento del nuestro prójimo, solo vemos el nuestro. Pensando, como Cioran [filosofo rumano] que el sufrimiento del mundo se concentra de una cierta forma en nuestro sufrimiento. El pensamiento, de que otros sufren más que nosotros no nos hace siempre bien. Hay sufrimientos frente a los cuales te quedas mudo y no hay otra solución mas que dejar al cuidado de Dios al caído, bajo su propia cruz. No es poco, por el contrario, es el camino adecuado cristiano, que tenemos que cumplir en cualquier momento, si tenemos amor, levantando los ojos hacia el Cielo. Aunque nuestros Padres han escrito tomos enteros sobre la problemática del sufrimiento, él sigue siendo, de todos modos, un gran misterio.Padre Teofil de la Sâmbata [monje rumano] confiesa que desde su juventud se ha preguntado para que sirve el sufrimiento y aún no ha encontrado una respuesta adecuada. La iglesia no quiere que la gente sufra. Durante la Divina Liturgia nosotros rezamos por "un cristiano fin de nuestra vida, sin dolor, sin remordimiento, pacífico y una buena respuesta ante el terrible Juicio de Cristo…" . La iglesia quiere que el pueblo creyente viva su vida en tranquilidad y paz, y cuanto sea posible, sin sufrimiento. Durante la Santa Liturgia nosotros rezamos también para los que conducen la Iglesia,para nuestro obispo para que Dios los "conserven en paz, salvos, dignos,sanos y que vivan muchos años". Después de hacer esta petición, para los que conducen la Iglesia, igual la hacemos para nosotros todos porque añadimos "Y de todos y de toda".La Iglesia no alienta el sufrimiento, pero nos enseña a soportarlo cuando lo encontramos, a aceptar nuestra parte de sufrimiento, recibirlo por nuestro propio bien, así nos enseña el padre Teofil. No desear nuestro sufrimiento,pero aceptarlo si esto ocurre. Y si sufrimos, que no sea en vano. Las palabras de la Escritura nos consuelan, El Señor nos asegura "el que va a aguantar hasta al final, se va a salvar" (Mateo 24, 13). Numerosas y variadas son las cosas que Dios deja que la gente aguante, pero su meta es la misma: por medio de la amargura curar las almas de pecados y de este modo prepararlos para la eterna salvación. Independientemente de lo difícil que algunas veces nos parezca, hay dos cosas que es bueno recordar: primero,que el mismo Padre Celestial establece la dimensión de nuestro sufrimiento;segundo: El conoce nuestra fuerzas para resistirlo.El Archimandrita Sofronio, fortalecido espiritualmente bajo a la guía de San Siluan, confesaba en una epístola para una señora que sufría en Ciprio,que siempre había sentido su alrededor unos estados de oposición, amenazas y obstáculos casi insuperables y que no había entendido el sentido de esas pruebas ni siquiera después de 75 años de monaquismo. El aprendiz del Santo finaliza con una afirmación terrible "Difícil es para nosotros culpar a Dios y disculparnos a nosotros mismos, pero igual, no es fácil hacerlo a la inversa,como los amigos de Job, que querían transformarse en defensores de la verdad de Dios, olvidando de los terribles sufrimientos que los había vivido Job.De este modo, se calla Dios, nos callamos nosotros también".Diles los ejemplos anteriores para que aquellos, dolidos de llevar la Cruz, encuentren un tipo de consolación, porque a veces les suena en los oídos muy duro:"Aguanta!". Es fácil decir "aguanta", más difícil es de vivir el dolor del otro.Diadoco de Fotice definía la paciencia: "la permanente perseverancia de ver con los ojos de la compresión El invisible como visible". En consecuencia,entendemos que tenemos una sola salida y salvación: Cristo El Señor. A El tenemos que buscar, El debe ser nuestra consolación, apoyo, alivio. Esta es la cosa realmente importante en la vida, especialmente cuando sentimos casi insoportable el peso de la Cruz, mucho más cuando los huracanes de todo tipo soplan sobre nosotros. No debemos pensar que son insoportables de llevar,que son absurdos e ilógicos. Si Dios los permite, entonces son buenos de soportar para nuestro bien, a pesar del hecho que en la conformidad con la percepción humana o de la perspectiva horizontal de la vida parecen irracionales.El nos aconseja frecuentemente superar la lógica humana…Durante la tormenta el Apóstol Pedro reconoce al Redentor y le dice:Señor, eres Tu? Manda que yo venga a Ti! Lo dice de todo el corazón! Ven!,le responde el Señor. Y el apóstol camina tranquilamente sobre las aguas agitadas del mar como si hubiera estado caminando sobre la tierra. Pero solo al dejar de mirar a Cristo para ver por donde caminaba y…..pensando lógicamente, que caminaba sobre las aguas y esto era imposible…. empezó a sumergirse. Y el Señor le dijo: -¡Oh hombre de poca fe! ¿Por qué dudaste? (Mateo 14,25- 31).El Señor siempre esta de nuestro lado! Para entender esto tenemos que dar el salto desde la creencia, hacia la confianza. Tenemos que caminar sobre las aguas echarnos en Sus brazos y no separarnos de Él, porque, así como el memorable Padre Galeriu, lo decía: "el problema fundamental no es, ni el sufrimiento, ni la muerte, si no, el estar separados de Dios, Él que venció tanto el sufrimiento como la muerte por medio de la Resurrección" .Dicen que la gente fue creada para ser feliz y que "la vida …es una alegría sin igual, no una valle de lagrimas y de humillación" (Dostoievsky) .Pero no vamos a olvidar también la condición. Somos unos desterrados,estamos viviendo fuera del paraíso donde el Señor nos creó y sufriremos y no tendremos tranquilidad hasta que volvamos hacia a Él: Porque aquí no tenemos una ciudad permanente, sino que buscamos la que ha de venir. (Hebreos 13:14)Enviado por: "cami . a "ortodoxia_chile@gruposyahoo.com"