sábado, 18 de abril de 2009

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului



† TIMOTEI



Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Învierea Domnului
2009



Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi
Portugaliei



Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi
părinteşti binecuvântări!
Preacucernice Părinte,
Iubiţi credincioşi,
Hristos a înviat!
« Ca un purtător de viaţă şi mai înfrumuseţat decât raiul, cu
adevărat, şi decât toată cămara împărătească, mai luminat s-a arătat,
Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre » – sunt cuvintele pe
care preotul le rosteşte la fiecare Sfântă Liturghie, în timp ce pune
cinstitele daruri pe sfânta masă a altarului, daruri care la momentul
potrivit se vor transforma în Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Mulţi dintre noi se întristează când aud vorbindu-se de moarte şi de
mormânt, neînţelegând, ca odinioară locuitorii Tesalonicului, ce este
moartea şi ce este mormântul după Învierea lui Hrtistos. Tocmai datorită
acestui fapt, marele Apostol Pavel ne îndeamnă să nu fim « ca ceilalţi,
care nu au nădejde, « pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot
aşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus îi va aduce împreună
cu El »1.
Iubiţi credincioşi,
Noi, credincioşii, trebuie să trecem printr-o îndoită moarte şi
printr-o îndoită înviere. « Noi am murit de o îndoită moarte, deci să
aşteptăm o îndoită înviere »2, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin
păcatul săvârşit de Adam în rai, care a fost păcat de moarte, am fost toţi
sortiţi morţii şi iadului. Întreaga carte a Vechiului Legământ vorbeşte
despre înlănţuirea omului şi despre neputinţa lui de a se mântui : « vei
pogorî bătrâneţile mele cu întristare în iad »3, spune patriarhul Iacov; iar
profetul Isaia spune: « şi-a deschis iadul gura lui »4. Şi noi, la rândul
nostru, cu toate că ne naştem şi trupul are viaţă, suntem morţi sufleteşte,
până la prima moarte şi prima înviere. Şi care este prima moarte? Şi care,
prima înviere ? Acestea se petrec odată, la Botez: Botezul din apă şi din
Duh, atunci când murim şi înviem cu Hristos, atunci când ne îmbrăcăm
cu Hristos. Când pruncul este afundat în apele sfinţite ale Botezului,
acesta moare păcatului, este pogorât în mormânt, dar nu într-unul
obişnuit, ci într-un mormânt dătător de viaţă, dătător de lumină,
mormânt unde omul îl întâlneşte pe Hristos. De aceea noul botezat este
îmbrăcat apoi în haine luminoase, iar preotul rosteşte cuvintele :
« botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor ». Aceasta este prima înviere, prima ridicare fără de care nu există


1 I Tesaloniceni 4, 13-14
2 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înviere
3 Facere 42, 38
4 Isaia 5, 14

cea de a doua, « Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va
intra în Împărăţia cerurilor »5, spune Mântuitorul.
A doua moarte, nu mai este moarte, pentru că moartea a fost
omorâtă de Hristos, Cel ce a înviat din morţi cu moartea pe moarte
călcând. Însuşi Mântuitorul nostru numeşte moartea, adormire. Să ne
aducem aminte de Iair, mai marele sinagogii, cum i se adresează
Mântuitorul în momentul în care slugile îi aduc vestea morţii fiicei sale :
« de ce vă tulburaţi şi plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme ».6 Acelaşi
somn l-a cuprins şi pe Lazăr, fratele Mariei şi al Martei, pe care
Mântuitorul l-a înviat la patru zile după ce a murit: « Lazăr, prietenul
nostru, a adormit, Mă duc să-l trezesc »7.
Prin învierea Sa, Hristos deschide omului uşile raiului, de-acum
omul nu mai este ţintuit prin moarte în mormânt, ci este chemat să
împărăţească împreună cu Creatorul său. Se împlineşte astfel cu noi
cuvântul profeţiei: « din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de
moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt
chinurile tale? »8. De aceea bucuria noastră este nemăsurată, că astăzi
« prăznuim omorârea morţii sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi,
veşnice. Şi săltând lăudăm pe pricinuitorul, pe Cel singur binecuvântat,
Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit »9.
Dragii mei,
Astăzi renaştem la viaţă, odată cu Hristos, iar moartea ce ne
stăpânea odinioară, se risipeşte, precum se risipeşte fumul şi nu mai este,
precum se topeşte ceara de la faţa focului10. Viaţa veşnică, pe care omul a
căutat-o dintotdeauna, ne răsare astăzi din mormânt.


5 Ioan 3, 5
6 Marcu 5, 39
7 Ioan 11, 11
8 Oseea 13, 14
9 Cântarea a 7-a din Canonul Învierii.
10 Sihul al doilea de la cădirea Sfintei Mese în perioada Sfintelor Paşti.

« Adevărat, adevărat vă spun vouă – spune Mântuitorul Hristos –
că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia »11. Oare, ce înţeles au aceste cuvinte
pentru noi? Ce înţelegem noi prin cuvântul « viaţă »? Cine sunt aceşti
morţi, de care ne vorbeşte Mântuitorul nostru? Oare, înţelegem noi viaţa
ca fiind Hristos, Cel ce a zis: « Eu sunt învierea şi viaţa »12 ? Şi
considerăm, oare, că acei morţi despre care vorbeşte Domnul, suntem
noi ?
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Ne-am obişnuit să credem că viaţa veşnică o obţinem doar după
trecerea noastră din lumea aceasta, dar uităm că dacă nu o dobândim
încă de pe pământ, nici dincolo, în ceruri, nu o vom avea. Viaţa veşnică
este în acelaşi timp promisiune, dar şi o continuare de punere în valoare,
a tezaurului de har dumnezeiesc primit la Botez. Viaţa veşnică creşte
odată cu noi, căci am primit-o deja, prin Mirungere, ca pecete a veşniciei,
odată pentru totdeauna.
Este important să conştientizăm faptul că şi în viaţa veşnică, ca şi în
cea pământească, se creşte. La fel cum, dacă mâncăm pâine, ne hrănim şi
creştem trupeşte, tot aşa şi în plan duhovnicesc, mâncând Pâinea Vieţii13
veşnice, care este Hristos, şi hrănindu-ne din auzirea Cuvântului Vieţii14,
creştem sufleteşte. Fără Dumnezeu, singurul izvor de viaţă, noi suntem
morţi. Doar « cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine »15, zice
Domnul Atotţiitorul; căci « adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi


11 Ioan 5, 25
12 Ioan 11, 25.
13 Ioan 6, 35.
14 Ioan 6, 63
15 Ioan 6, 57.

mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă
în voi »16.
În această sfântă zi, prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin
împărtăşirea cu Însuşi Trupul şi Sângele Său, uniţi fiind, cu Cel ce este
Viaţa, noi, cei morţi, ne facem vii; şi rămânem aşa, atâta timp cât Hristos,
Mântuitorul nostru, sălăşluieşte întru noi.
Dragii mei,
Prin puterea credinţei noastre, evenimentul Învierii lui Hristos de
acum mai bine de două mii de ani îl retrăim astăzi cu aceeaşi intensitate
şi cu aceeaşi bucurie duhovnicească. Astăzi, harul primit la Botez, de
către fiecare dintre noi, se reînnoieşte; puterea Învierii lui Hristos, devine
acum şi puterea noastră, pentru că nouă, celor ce-L primim pe Domnul şi
credem în numele Lui, Dumnezeu ne-a dat putere ca să ne facem fii ai
Săi17. Aşadar, suntem vii precum şi Domnul este. Un singur Trup viu, al
lui Hristos, iar noi mădulare ale Sale.
Acum este ceasul învierii noastre, « acum toate s-au umplut de
lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată
făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit »18.
De-acum, « moartea a fost înghiţită de biruinţă »19, prin moarte ne
apropiem de Dumnezeu. Moartea devine înviere pentru noi. Moartea ne
duce în faţa lui Hristos, Cel mort şi înviat. Orice raţiune omenească tace
în faţa unei astfel de minuni, care ne dezvăluie iubirea de negrăit a lui
Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu a biruit moartea şi stricăciunea
noastră odată pentru totdeauna. De aceea Biserica proclamă cu bucurie:
« Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,


16 Ioan 6, 53
17 Ioan 1, 12.
18 Cântarea a 3-a din Canonul Paştilor.
19 1 Corinteni 15, 54.

Paştile Domnului, Paştile!
Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cântăm cântare de biruinţă »20.
Îi cântăm Domnului, Îl lăudăm şi preaslăvim puterea Sa
mântuitoare şi credem cu Toma, închinându-ne şi zicând: « Domnul meu
şi Dumnezeul meu! »21, căci Şi-a pus sufletul pentru noi, oile sale cele
cuvântătoare, ca un păstor adevărat şi ne-a dat viaţă din viaţa Sa.
Se cuvine să preţuim viaţa, ca un dar neasemănat făcut nouă de
către Dumnezeu, şi să strigăm din adâncul sufletului: Slăvit să fie
Domnul!
Vă urez ca aceste zile de sărbătoare să vă fie izvor de bucurie,
dragoste şi pace în Domnul nostru Iisus Hristos!
Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos Domnul rugător,


+ Episcopul Timotei
Madrid 2009
20 Cântarea 1 din Canonul Paştilor
21 Ioan 20, 28

No hay comentarios: