Pelerinajul, aşa cum îl înţelegem noi, creştinii ortodocşi, constituie un prilej de întărire a credinţei, însă importanţa sa derivă şi din faptul că pelerinii sosiţi de pretutindeni să se 'îmbrace' în duhul sărbătorii duc mai departe, către familiile, casele, oraşele sau satele din care sosesc evlavia şi sfinţenia pe care le trăiesc în zilele de hram. Iată de ce a fi pelerin este, înainte de orice, un mod de a intra în comuniune cu aproapele.
„Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toţi cei ce participă la el cu credinţă şi evlavie, cu dragoste de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. În acest înţeles, pelerinajul poate fi un moment sau un prilej de înnoire şi de îmbogăţire sufletească pentru toţi pelerinii sau închinătorii. Aşadar, hramul şi pelerinajul de hram pot fi un eveniment de întărire a credinţei, împrospătare a evlaviei, împlinire a rugăciunilor şi cunoaştere a altor credincioşi decât cei pe care îi întâlnim zilnic în parohie, în mănăstire sau în localitatea de unde venim fiecare dintre noi”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, după cum ne informează „Ziarul Lumina”.
Ne întrebăm adesea, cu prilejul marilor hramuri are Ortodoxiei noastre, văzând numărul mare de pelerini care sosesc să se închine sfintelor moaşte, de ce aceşti oameni nu vin pe parcursul anului să aducă mulţumire sfinţilor şi să se roage pentru sănătate. Deşi mai puţin vizibil, pelerinajul la mănăstirile sau bisericile care păstrează moaştele unui sfânt se desfăşoară neîncetat, pe tot parcursul unui an. Însă întâlnirea cu sfinţii în chiar ziua lor de prăznuire e tulburătoare şi înălţătoare pentru că ajută pelerinul sosit de departe să intre în duhul sărbătorii, să se apropie şi mai mult, în rugăciune, de Dumnezeu, să-şi găsească liniştea şi pacea sufletească de care avem atâta nevoie.
Până şi simpla trecere printr-un oraş care-şi sărbătoreşte hramul transferă călătorului ceva din încărcătura emoţională, din starea aceea specială pe care o emană o rugăciune atât de amplă, izvorâtă din sufletele a sute de mii de pelerini.
Tocmai comuniunea aceasta, aflarea aproapelui, împăcarea cu sine şi cu ceilalţi transformă pelerinajul într-un prilej de înălţare şi de bucurie sfântă. Într-un astfel de pelerinaj, cei veniţi să se roage nu găsesc doar biserica sau sfintele moaşte, ci se îmbogăţesc cu ceea ce ceilalţi pelerini aduc cu ei: credinţă, evlavie, dragoste, pace.
Poate de aceea, fiecare mijloc şi sfârşit de octombrie aduc cu sine, la Iaşi şi la Bucureşti, de hramul Cuvioasei Parascheva şi al Sfântului Dimitrie cel Nou, trăiri pe care numai Dumnezeu, în bunătatea-I nesfârşită, le revarsă asupra celor ce se nevoiesc în rugăciune şi smerenie.
'E a doua oară când vin; parcă mă cheamă Sfânta măicuţă Parascheva'
Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi aduce, în fiecare an, sute de mii de pelerini din toate colţurile ţării şi de peste hotare. Cei mai mulţi vin cu regularitate, tocmai pentru că simt în suflet frumuseţea înălţătoare a acestui moment. 'De 37 de ani n-am lipsit niciodată de la sărbătoarea Sfintei. Vin să-i mulţumesc pentru ajutorul ce mi l-o dat în viaţă şi să mă rog pentru mântuirea familiei mele şi a mea', explică Elena Agapie, de 67 de ani, din Bârlad.
'Maica nu mă lasă să plec. Mă rog pentru sănătatea mea, a copiilor, a nepoţilor, pentru iertarea păcatelor. Vin de 22 de ani aici', spune şi Adela Ghervosche, de 65 de ani, din Săveni, judeţul Botoşani.
'M-am aşezat la rând azi dimineaţă pe la 6. E a doua oară când vin; parcă mă cheamă Cuvioasa măicuţă Parascheva. Abia aşteptam s-ajung. E frig, dar nu mai contează nimic acum', spune dna Tudoriţa, care a venit de la Oneşti, judeţul Bacău.
'Pelerinajul preface o cheltuială materială într-un câştig spiritual'
Deşi implică cheltuieli materiale, nopţi de nesomn, oboseală, deşi încearcă puterea omului de a rezista în faţa frigului sau a arşiţei, pelerinajele la moaştele sfinţilor constituie pentru creştinul ortodox român un prilej de jertfă, o ocazie de a uita de cele lumeşti şi de a dobândi plată în împărăţia lui Dumnezeu. 'Pelerinajul este în acelaşi timp călătorie fizică şi spirituală. Călătoria fizică este o deplasare, uneori obositoare şi costisitoare, dintr-o localitate în alta, adică de acasă la locul de cinstire a sărbătorii şi a sfinţilor. Iar călătoria spirituală din pelerinaj este o mutare interioară de la o stare spirituală a sufletului la o altă stare spirituală a lui. Dacă această mutare sau călătorie spirituală este un urcuş duhovnicesc sau o creştere duhovnicească, atunci pelerinajul schimbă oboseala fizică în odihnă spirituală, în pace şi bucurie sufletească. Astfel, pelerinajul preface o cheltuială materială într-un câştig spiritual şi o iniţiativă particulară într-o bucurie comunitară', arăta Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul adresat pelerinilor veniţi să se închine la moaştele Cuvioasei Parascheva, pe 14 octombrie 2009
No hay comentarios:
Publicar un comentario